Alăptatul în triandem - greu, dar posibil

Cel puțin o dată în viață ai spus: gata, încetez alăptarea, am ajuns la capătul răbdării și al puterilor. Apoi te-ai liniștit și ai continuat. Dar te-ai gândit vreodată cum alăptează mamele de gemeni sau de tripleți?

Dar cele care alăptează în tandem (alăptarea fraților de vârste diferite) ? Faceți cunoștință cu Mira Teodorescu, o româncă stabilită în Marea Britanie, membră a Asociației la Leche League, soție, și mamă care îi alăptează pe cei trei copii ai săi. Inițial au fost gemenii, Justin și David, iar când aceștia aveau 2 ani și 4 luni, pe lume a apărut fratele lor, Oliver, iar cei care cred că doi nu se împarte la trei, greșesc. Zi de zi, deja de 5 luni, Mira împarte frățește laptele matern la trei. 

Mamaonline.md: - Pentru început permite-mi să te felicit, nu cunosc o altă mamă care alăptează trei copii în același timp. Cum te descurci cu alăptatul, în condițiile în care sâni ai doar doi, iar copii de alăptat trei?

Mira Teodorescu: - Mulțumesc din suflet! 

Oliver fiind cel mai mic suge primul, iar Justin și David sug după, asta în mare parte, dar nu întotdeauna. Evident sunt și momente când vor să sugă toți 3 în același timp, în special noaptea și trebuie să recunosc că astea sunt cele mai grele momente! Gemenii au 2 ani si ,9 luni și jur că sug mai des ca bebe care are 5 luni.... Lucrăm la setat limite cu cei mari, dar nu mereu reușim, gen "noaptea țiți face nani" sau "sugem până numără mami la 10".

MO: -Ți-a trecut prin gând să încetezi alăptatul în momentul în care ai aflat că ești însărcinată din nou?

MT: - Nici vorbă, ba din contra, primul gând a fost: "cum o să reușesc?", dar nici pentru o secundă nu m-am gândit să îi înțărc pe cei mari. Am zis bine că nu sunt tot gemeni că ar fi fost mai solicitant și un pic mai greu să alaptez 4, dar aș fi făcut-o oricum, dacă era! 

MO: - Ce ai făcut cu gemenii atunci când ai plecat la maternitate pentru a aduce pe lume al treilea copil? Au rămas fără lapte matern? 

MT: - Pe gemeni am încercat să îi pregatesc cât am putut pe timpul sarcinii, erau ok cu sosirea bebelușului dar când venea vorba să o împartă pe țiți parcă turbau. Când a venit momentul, dormeau. Era 4.30 dimineata și am plecat la spital cu soțul! Au rămas acasă cu fratele și mama mea. Apoi l-am trimis pe soț acasă că eram mai liniștită să fie el cu ei. Cu mama nu prea erau familiarizați întrucât noi locuim în UK și pe ai nostri îi văd o dată pe an. La prânz au adormit că i-a plimbat soțul cu mașina, ziua mai întrebau de mine, le spunea unde sunt și erau ok. Seara au adormit foarte greu, unul cu soțul și unul cu fratele meu dar au plâns puțin după mine și țiți. Dimineața au venit la mine și au țițilit pe rând cu bebe apoi la prânz am plecat împreună acasă! Deci copii se adaptează uimitor!

MO: - Îmi dau seama că prima perioadă de alăptat în triandem a fost foarte complicată, ai numărat vreodată câte ore pe noapte reușeai să dormi?

MT: - Primele 3 săptămâni au fost horror, ziua era foarte ok, așteptau să sugă bebe apoi sugeau ei, noaptea însă se trezeau mai des ca bebe și de multe ori odată cu el, cred că nu dormeam  15 minute dintr-o trezire în alta ... Ușor, ușor s-au mai linistit, teama că nu o să le mai dau a trecut și au început să se trezească mai rar, dar tot sunt multe multe nopți în care se trezesc mai des ca bebe. Cel mai greu îmi e când le fac baie singură, bebe plânge în căruț și îl împing în fața și în spate cu piciorul în timp ce îi spăl pe ei.  Dar mă consolez că timpul trece repede și o să-mi mai doresc la pieptul meu și nu o să mai vrea ei, așa că profit cât pot acum! 

MO: - Ce a spus medicul tău despre intenția de a alăpta copiii fiind însărcinată și mai apoi pe toți trei?

MT: -Medicul și moașa m-au felicitat și mi-au zis că mă susțin și că sunt foarte mândri de mine! Fetele de la La Leche League de unde  sunt membru m-au susținut maxim!

MO: - Cum împart ei sânii, frățește sau este unul din ei mai posesiv și are nevoie mai mare de lapte? 

MT: - În general sunt foarte înțelegători și când îl aud pe bebe că plânge, mă trimit să îi dau țiți. Dar clar ei sunt mult mai înnebuniți după sân și stau mai mult timp să țițilească decât bebe.

MO: - Cum reacționează de obicei lumea care te vede alăptând în stradă? 

MT: - Alaptez foarte des afară pentru că cei mari mă dezbracă efectiv pe unde mă prind. Nu m-am jenat absolut niciodată și majoritatea oamenilor mă privesc admirativ și mă felicită, sunt mamici care îmi spun ca sunt eroină pentru ele, îndeosebi când mă văd zilnic singură în parc cu toți 3 și stau cu orele ? Cele mai enervante replici sunt acum de când îi alaptez pe toți 3 că bebe nu se satură deși fie vorba între noi, bebe la 5 luni are 10 kg, sau că ei sunt mult prea mari pentru a țițili, și mereu le răspund râzând că sunt atât de mici, au doar 2 ani și 9 luni și mai au cel puțin 3-4 ani de țițileală ? de le-ai vedea fețele oripilate, plus dacă chiar insistă spun "My boobs and my kids" așa că nu privește pe nimeni ce fac. 

MO:  -De unde iei puteri atunci când simți că nu mai poți?

MT: -Deși imi doresc, nu sunt mereu zen, mai țip și eu la ei și nu sunt mândră deloc cu asta, încerc să mă corectez dar sunt momente când stau și 2 ore la sân și deși le zic că nu mai pot și aș vrea să se oprească și să sugă mai tarziu, ei nu vor și pace. Așa că în acele momente plâng mult și mă jelesc cu cuvinte, uneori mă simt torturată, dar na, sper să fie cât mai rare aceste episoade și mă rog la Dumnezeu să imi dea răbdare și putere să îi alaptez până la autoînțarcare.

MO: - Ce sfat ai pentru mamele care intenționează să alăpteze în tandem/triandem?

MT: - Se poate alapta și în tandem, triandem sau chiar mai mult! Laptele se produce la cerere, deci cu cât sug mai mult, cu atât produc mai mult copilașii, tu ca mama trebuie să fii foarte determinată și să te înarmezi cu un munte de răbdare și iubire întrucât este foarte solicitant și obositor, dar clar, se merită și cu fiecare zi ce trece te simți și mai puternică!  

MO: -Ce le sugerezi mamelor de pretutindeni?

MT: - Le sugerez să se informeze foarte bine, asta e cheia în alaptare! Să ceară ajutor avizat atunci când au nevoie! Să facă ceea ce simt ele că este bine pentru ele și copii lor și cel mai important, să nu se simtă într-o competitie, fiecare duce cât poate, alaptatul nu este o competiție! Unii pot mai mult, alții mai puțin și asta nu e de condamnat.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează