Zilele acestea am încheiat una din cele mai frumoase etape ale maternității - alăptarea! Am decis că va fi un proces lent, cu multe explicații și fără traume psihologice iar acum pot respira ușurată! Copilul meu, alăptat 2 ani și 7 luni, a acceptat încetarea alăptării ușor și fără lacrimi!
În ultimul an cei care "mă speriau" că fiul meu o să vină în pauză de la școală să mănânce o gură de lapte, aproape că m-au convins că așa va fi, dar nu am renunțat la alăptare decât atunci când am fost pregătită eu și Alex de acest moment.
Vreau să menționez din start că eu copil mai dependent de sân decât al meu, nu am văzut niciodată. Dacă i-aș fi propus 24/24 lapte matern, nu am nicio îndoială că ar fi putut sta non-stop la sân fără probleme.
Să le luăm pe rând și să vă spun de unde am pornit.
După ce Alex a împlinit un an, m-am înregistrat la un seminar cu privire la încetarea blândă a alăptării, organizat de Mămică Alăptează. Doar pentru informații generale și socializare am participat )) eu nu aveam de gând să încetez alăptarea la un an. Acolo am aflat că încetarea bruscă a alăptării lasă copiilor traume psihologice, mamele pot avea dureri mari de sâni din cauza fluxului de lapte, iar pastilele pentru oprirea lactației pot fi foarte periculoase pentru sănătate.
Am avut o tentativă de a începe acest proces lent vara trecută, când Alex avea trecut de un an jumătate, atunci i-am limitat mesele din timpul zilei. Cu foarte mare efort, cu activități interesante, am reușit... nu pentru mult timp ce-i drept, pentru câteva zile, deoarece atunci când era aproape obișnuit că are parte de titi doar la somn, a făcut o enteroviroză și am întrerupt regimul din cauza deshidratării.
Se apropia ziua lui de naștere iar cei din jur mă presau cu întrebări: "hai, când, când? E flăcau mare deja, 2 ani dar tu încă îl alăptezi", însă fiecare tentativă a mea de a începe procesul de încetare treptată a alăptării se solda cu eșec. Spun eșec pentru că de fiecare dată când aveam un rezultat pozitiv, a doua zi făcea viroză ori ieșea vreun dinte și febra nu îl mai lăsa. Acest lucru a continuat până în ziua în care am decis că voi înceta să îl mai alăptez atunci când eu îmi voi dori și când îl voi simți pe copilul meu pregătit de acest pas, punct!
Pe parcursul iernii m-am străduit să îi dau lapte matern doar înainte de somn, noaptea și dimineața, dar mai erau și excepții. De cele mai multe ori Alex devenea agitat și cerea sân atunci când ne duceam în ospeție sau atunci când venea cineva la noi.
Cel mai greu mi-a fost să îi scot masa de noapte.
Știam că mă așteaptă ore de crize și mai știam că voi ceda, dacă nu în fața lui Alex, în fața soțului meu, pentru că el m-ar fi convins să las naibii tot și să îi dau copilului lapte, dacă asta el vrea )). Prima noapte așa și am făcut, am cedat. Pentru că a plâns, dar asta s-a întâmplat deoarece eu nu i-am explicat ce aveam de gând să fac, iar el nu știa că trebuie să se culce linistit și că dimineață va avea o porție de lapte proaspăt, călduț cum lui îi place. A doua zi i-am amintit de câte ori am avut ocazia că noaptea lapte deja nu va mai fi iar seara s-a culcat cu acest gând. Prima noapte fără sân a plâns dar mai mult din cauza faptului că nu știa cum să adoarmă fără sân. A doua noapte a scâncit până la un minut, iar a treia a cerut apă când s-a trezit și a adormit la loc. De atunci doarme tun până dimineața.
Următoarea masă scoasă a fost cea de dimineață. Aici a fost floare la ureche pentru el, dar pentru mine mai greu deoarece în secunda în care el deschidea ochii eu deja trebuia să fiu în bucătărie pentru că se trezea cu foame de lup.
Așadar, prin martie Alex rămăsese cu 2 mese de lapte. Ambele înainte de culcare. Pentru că îmi doream să îl învăț să adoarmă fără sân, mi-am propus să schimbam ritualul de adormit. Îi dădeam lapte cât vrea el, dar regula era ca ambii stăm în picioare. Când oboseam ne culcam dar deja fără sân. Primele zile mai greu a adormit, uneori spuneam câte două ore povești, alteori pe prima nu reușeam să o povestesc până la sfârșit.
Luna aprilie și mai Alex a avut acces la titi doar seara. Era bucuria lui cea mai mare și abia aștepta să iasă din baie ca să devoreze "desertul". Iar cu o săptămână în urmă i-am spus că laptele este pe sfârșite și a mai rămas pentru azi, mâine și poimâine. Duminică i-am amintit că e ultima zi și i-am permis să mănânce cât vrea el pentru că de mâine lapte nu va mai fi.
Credeam că voi avea emoții, că voi plânge, dar nu... S-a încheiat frumos. Luni i-am tot spus că laptele s-a terminat și eram pregătită pentru o criză de plâns seara. Dar Alex a fost pe cat se poate de înțelegător. A băut un pahar cu lapte și s-a culcat. A doua și a treia seară a făcut la fel.
Sânii nu i-am legat și nici nu i-am stors pentru că nu a fost cazul, sunt moi pentru că laptele se formează după cerere, iar în ultimile luni cererea a fost considerabil de mică.
Sfaturi pentru tine, dragă mamă, dacă ai decis să îți alăptezi copilul mai mult decât au făcut-o cei din jurul tău.
- Nu esti obligată să îți argumentezi deciziile. Cine vrea să te înțeleagă o va face iar cine nu... știi și tu.
- Lasă-te influențată de dorințele proprii și de cele ale copilului tău.
- Vorbește mult cu copilul tău despre fiecare etapă a încetării alăptării, explică-i de ce o faci și asigură-l că îi vei fi la fel de aproape ca până acum și că îl iubești la fel de mult.
- Cu cât copilul este mai mare, cu atât îl vei înțărca mai greu. Total greșit. Cu cât este mai mare cu atât este mai conștient și va reacționa mai liniștit.
Nu puteam să închei aceast articol fără a mulțumi oamenilor care au avut un rol aparte în cele 946 zile de alăptare.
- Pediatrului de la CMC, numele căruia nu îl cunosc dar care a fost de N ori la mine și mi-a arătat cum se ține corect sânul și bebelușul. Startul în alăptare a fost calitativ datorită dumnealui.
- Surorii mele, care a învățat odată cu mine ce înseamnă alăptarea și cu ce se "mănâncă".
- Medicului meu de familie, Mariana Cozmulici, pentru că m-a încurajat și mi-a spus "Bravo" că îl alăptez și când Alex avea 1 lună și când avea 2 ani jumatate.
- Consultantelor Mămica Alăptează: Anastasia Popescu - pentru ajutor când mi se angorjase un sân, Alina Shmurun pentru seminar util despre încetarea blândă a alăptării, Olga Gutium - pentru sprijin, îndrumare și siguranța că fac lucrurile corect.
- Soțului meu, pentru sprijin, răbdare și ... așteptare ))
- Și nu în ultimul, dar în primul rând, ȚIE, COPILUL MEU! Mulțumesc pentru că m-ai ales să îți fiu mamă, că m-ai învățat să fiu răbdătoare și să le fac pe toate la timpul lor!
Ți-a fost util acest articol? Distribuie-l!
Citește și Mihai Stratulat: "Există doar două metode pentru a stimula lactația"
Sursa foto: Arhivă personală, Mămică Alăptează
