Pinterest

Dezvăluirile unei mame, copilul căreia a fost diagnosticat cu autism

Îi voi spune Lilia și îi voi păstra anonimatul. Are 28 de ani, un soț și doi copii, unul de 3 ani jumătate și unul de 2 ani. Ambii copii doriți, iubiți și răsfățați. La o viroză a copiilor, Lilia împreună cu soțul și cei doi copii au mers la unul dintre cei mai cotați pediatri din Chișinău, iar întâmplarea a facut ca acel medic să fie neuro-pediatru. La primul contact, medicul le-a spus că baiatul lor cel mare are probleme neurologice și sunt necesare mai multe investigații.

Atunci a început coșmarul 

Lilia povestește că a izbucnit în plâns chiar în cabinetul medicului care i-a dat de înțeles că ar fi vorba de autism. Au urmat câteva nopți în care s-a înecat în lacrimi și a citit mult despre această boală. Majoritatea simptomelor baiatul ei le avea: avea doi ani și 2 luni, nu vorbea, nu îi plăcea să interacționeze cu copiii și nu reacționa de fiecare dată când părinții îl strigau. "Cel mai trist și mai urât în această poveste era faptul că atunci când ieșeam la plimbare sau mergeam în ospeție, toți îl întrebau câți ani are, cum îl cheamă, iar eu mă sileam să răspund și în secunda următoare venea întrebarea: "CUUUM, nu vorbește?" Pur și simplu nu aveam replică la aceste întrebări".

Lilia a decis să ceară și sfatul altor medici, pentru că își dorea să acționeze prompt în cazul în care fiul ei avea nevoie de ajutor. Unul câte unul, de la logoped la neurologi din țară și de peste hotare, mai mult de 10 la număr, 3 dintre care au spus că ar putea fi corectă diagnoza stabilită de primul medic. Ultima ușă pe care au deschis-o, a fost cea de la Asociația Obștească "SOS Autism" "Acolo am văzut adevărați eroi care luptă pentru a învăța lucruri elementare și mame cu munți de răbdare în spate", menționează Lilia.

De la AO "SOS Autism" au primit mult așteptatul rezultat NEGATIV.  Copilul ei NU AVEA AUTISM!

"Este foarte greu de descris în cuvinte ce am simțit în momentul în care am văzut rezultatul. Aveam emoții și lacrimi de bucurie, mă bucuram pentru el, nu pentru mine...era să-l iubesc la fel de mult chiar dacă testul ar fi fost pozitiv, mi-am recăpătat liniștea sufletească și mă mândream cu soțul meu, care nu a crezut niciun moment în diagnoza medicilor și era încrezut că are cel mai minunat, deștept și drăgăstos copil", a mărturisit Lilia.

Ulterior medicii care îl consultase pe A., au precizat că ceea ce a avut copilul ei era o gelozie puternică, așa alesese el să protesteze, prin absență, prin nedorința de a-și dori să învețe a vorbi. Apariția fratelui mai mic și lipsa atenției, deși părinții susțin că din răsputeri au încercat să le acorde iubire în mod egal, l-a făcut pe A. să se închidă în sine.

Apropo, acest copil astăzi mi-a recitat o poezie din 7 catrene și încă nu a împlinit vârsta de 4 ani. Frecventează grădinița iar cel mai bun prieten îi este fratele său.

De ce v-am povestit asta? Pentru că îmi doresc să fie auzite și poveștile cu happy end! Și pentru că această istorie are câteva morale, din care au de învățat mulți părinți:

1. Să nu crezi NICIODATĂ în diagnoza stabilită de un singur medic, întotdeauna căută mai mulți specialiști, oricât de mare încredere ai în primul. 

2. Dacă esti mamă care are un copil ultra deștept și foarte dezvoltat, bucură-te de el, dar nu judeca copiii altora. Nu știi ce se ascunde în spatele zâmbetului lui și al familiei lui. 

3. Iubește-ți copiii necondiționat.

4. Să ai răbdare! Este foarte greu să ai răbdare când este vorba de propriul copil, dar de asta depinde mult bunăstarea întregii familii! 

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează