Un copil cu autism se naște cu autism!!! Confuzia apare când simptomele încep să se contureze, adică după vârsta de 1.6 - 2 ani. Părintele avea impresia că parcă al lui copil se dezvolta firesc, dar într-un  moment dat pornește un regres în care își pierde din abilitați, cuvinte, începe să aibă probleme de comportament, posibil de somn, mâncare, și evident, părintele caută în panică o cauză.

Deși există corelații posibile între timpul petrecut în fața ecranelor și a autismului, corelația nu este egală cu cauza. Și pentru că studiile găsesc corelații și nu cauze, este important să reții că timpul petrecut la TV ar putea avea un efect asupra simptomelor deja existente ale autismului. Iar gândul că ar putea exista vreo diagnoza te bagă în sperieți. Cu toții ne dorim să avem copii tipici, copii care să nu iasă în evidentă, copii ca toată lumea. Și ideea ca natura ar fi putut gândi lucrurile altfel e inacceptabilă (la început) nu poate fi, parcă era “normal”, zâmbește, merge, chiar reacționează și privește în ochi... De parcă un copil cu autism ar fi inuman și nu ar ști să se bucure, să reacționeze, să iubească și să trăiască. (Citește si autismul nu este o dizabilitate mintala). Încă o confuzie este faptul că există copii cu întârziere în dezvoltare+autism, și există copii cu întârziere în dezvoltare fără autism. Întârzierea în dezvoltare fără autism+tv în exces poate provoca întârziere în dezvoltare și deficit de atenție. În autism întârzierea în dezvoltare este un lucru subînțeles, el se întâmplă oricum cu sau fără televizor, și nu are nicio legătură cu comunicarea non-verbala, care trebuie să vină firesc și natural: contactul vizual, indicatul cu degetul, reacția la nume, interesul față de semeni. Ba mai mult, copiii cu autism pot învața abilități din desenele animate cum ar fi spălatul dinților, îmbrăcatul, mersul la wc,etc.