Fiind față în față cu zeci de probleme și aflându-se la prima experiență în calitate de mamă, o femeie din Chișinău a întocmit o listă cu lucruri pe care nimeni nu i le-a spus, dar pe care ar fi vrut să le știe atunci când pe lume a apărut copilul ei. Stela Untilă este jurnalistă și mama unui copil de 3 ani jumătate care i-a schimbat viața și datorită căruia a învățat multe lucruri importante. Ea a hotărât să își împărtășească experiența cu urmăritoarele MAMA Online pentru că și-ar fi dorit să cunoască toate aceste lucruri la timpul potrivit. Ea este de părere că mamele NU AR TREBUI să se lase influențate de părerea celor din jur, NU AR TREBUI să își crească copiii exact după cărțile de specialitate sau să își compare copiii, deoarece absolut toți se dezvoltă diferit și au nevoie de abordare individuală.
SARCINA
Prima sarcină este, de obicei, cea mai liniștită perioadă din viața unei femei (vorbim despre cazurile fericite). Toată lumea te răsfață, se interesează de sănătatea ta, îți face complimente, iar cumpărăturile pentru bebelușul care urmează să vină sunt foarte plăcute. PROFITAȚI de această perioadă, după venirea pe lume a noului membru veți avea mult mai multe bătăi de cap, mai ales în prima perioadă.
PRACTICA BATE TEORIA
În perioada sarcinii m-am uitat cam la toate înregistrările video cu dr. Komarovski și i-am citit cărțile. Am participat la seminare de informare și am stat ore în șir pe grupurile de pe fb cu mămici, am urmărit mii de comentarii. Apoi am început și eu să comentez activ și să dau sfaturi în stânga și în dreapta. Totul e clar și ușor în TEORIE! După ce m-am pomenit cu boțul de om în brațe, am uitat totuuuul. În capul meu erau o mulțime de îndoieli, iar asta a fost partea cea mai grea, pentru că nu știi dacă procedezi corect și îți faci griji din orice. De aceea, vă sfătuiesc să adaptați teoria la ceea ce se potrivește cel mai bine pentru familia voastră. De exemplu, din perioada sarcinii am cumpărat termometru electronic pentru corp (toată viața folosisem doar din ăla cu mercur!) Am achiziționat termometru pentru apă (l-am utilizat în primele 3 luni ), termometru+higrometru pentru cameră (s-a stricat pe cînd bebe avea cam un an și a început să umble prin casă și să apuce toate obiectele la care ajungea și de atunci nu am mai cumpărat altul.)
Vreau să spun că eram de-a dreptul obsedată ca totul să fie fix ca în manual și a durat mult până am început să am încredere în intuiția mea.
Deci, pe când eram gravidă, eram sigură că în casa noastră vor fi doar 18-20 de grade C, așa cum recomandă Komarovski. Am realizat în scurt timp că ne dârdâie dinții, iar 24 de grade e temperatura confortabilă pentru toți.
Temperatura apei o controlam cu strictețe la orice băiță, ca apoi să înțeleg că oricum aceasta se răcește foarte repede și este irelevant. Așa că folosim apă călduță, niciodată fierbinte, la o temperatură pe care o simt plăcută la atingere (nu o mai măsor!).
Eram sigură că micuțul va dormi în patul lui. Dar am realizat că eu sunt mult mai liniștită când fosăie lângă mine, așa că am dormit împreună.
Desenele animate sunt deseori blamate iar mamele se simt vinovate că își lasă copiii la desene. Sinceră să fiu, eu îl las la desene iar când e acasă, o bună parte din zi, tv-ul din sufragerie e pe desene. Dar. Îi pun desene în română, pentru mine nu este importat ca la trei ani copilul meu să învețe engleză sau rusă, vreau să aibă un vocabular bogat în română și am observat că din desene învață multe lucruri utile. Nu îi pun filme/clipuri/desene la telefon. Cu asta am fost categorică, pentru că am observat că dacă desenele sunt la tv, el se joacă prin casă și ridică din când în când ochii la tv, mai mult ascultă. Dacă îi pun la computer/tabletă/telefon, stă numai cu ochii în gadget și nu îl interesează altceva. În plus, plânge dacă decid că e suficient. Așa că: doar tv.
Ceea ce vreau să spun, este că nu există reguli din exterior pe care trebuie musai să le urmați. FACEȚI VOI REGULILE, așa ca să fie bine pentru toată familia.
VACCINURILE
Am citit o grămadă de articole pe tema asta și eram sigură că îmi voi vaccina copilul. Înainte de vaccinul de 2 luni (dar și la următoarele) am dat analize de sânge și urină și am mers la medicul pediatru. Toate bune și frumoase, până când, după primul vaccin, copilul meu foarte liniștit, a plâns cam două ore fără întrerupere. Știam din cărți că până la 38.5 nu e nevoie de antitermic, așa că plângeam și eu cu el în brațe, până s-a ridicat temperatura la 38 și 5 și în sfârșit i-am pus supozitor de paracetamol. Acum știu că nu era neapărat să aștept, pentru că paracetamolul i-ar fi diminuat din durere și ar fi fost mult mai bine pentru nervii mei, în primul rând. Mai mult, acum știu că de la 38.5 e mai bine să admnistrezi paracetamol sau ibuprofen sirop, pentru că supozitorul își face efectul mai greu la temperaturile ridicate.
Anticipez întrebarea, am continuat să vaccinez, are toate vaccinurile la zi, și da, de fiecare dată a avut febră ușoară iar locul s-a umflat puțin pentru câteva zile. Dar cu fiecare vaccin, reacția a fost din ce în ce mai lejeră. Sunt de părere că aceste consecințe sunt neplăcute, desigur, dar mult mai ok decât pericolul la care l-aș expune dacă nu l-aș fi vaccinat.
ALĂPTAREA
Eu am alăptat până la 2 ani fără o săptămână. Cărțile spun că 90% dintre femei sunt capabile să alăpteze, totuși multe renunță. Concluzia mea este că acest lucru se întâmplă, de cele mai multe ori, din cauza că mamelor le este frică că laptele lor nu este ok sau copilul plânge pentru că nu se satură. Sfatul meu este: lăsați natura să își facă treaba, nu suntem noi mai deștepte decât natura. Lucrurile se rezolvă de la sine, lăsați copilu la sân cât mai mult iar lucrurile vor evolua de la sine. Da, bebe poate să plângă, dar gândiți-vă că nu neapărat foamea este motivul. Este o ființă abia venită pe lume, este speriată, poate că îi este cald, motive pot fi un milion. La sigur, la sânul mamei îi va fi cel mai bine. La 4 luni, al meu a făcut greva suptului, nu voia să sugă, întorcea capul și refuza să mănânce. Am fost foarte panicată, iarăși capul meu era plin de întrebări și îndoieli, iar sentimentul de vinovăție, că eu fac ceva greșit, atingea cote maxime. Am descoperit că pur și simplu bebe era foarte isteț și a descoperit că adoarme dacă suge, iar el era deja mult prea curios să descopere ce e în jur și de asta refuza sânul, ca să evite somnul. Am început să îl alăptez în brațe (până atunci doar culcat), în poziție semi-verticală, iar el nu mai adormea, așa că a funcționat compromisul. De la 8 luni a refuzat sânul drept, pentru că eu îl alăptam mai mult din stângul iar treptat din dreptul curgea mai greu și se enerva. Am continuat așa un an și ceva și a fost suficient. Pentru că am alăptat mai mult din stângul, acesta a devenit mai mare cu vreo două numere decât dreptul. Era vizibil și mă deranja, dar după înțărcare au revenit la aceeași mărime.
CONCLUZIE: Insistați pe alăptat, da, nu este ușor, vi se poate părea că sticluța este o soluție mai sigură, pentru că puteți controla cât a mâncat. Dar, laptele matern este adaptat anume pentru copilul vostru. În plus, este muuuuult mai ieftin. Noi nu am folosit nici sticluțe, nici suzete.
DIVERSIFICAREA
Am început diversificarea la fix 6 luni, deși acum îmi dau seama că era pregătit mai devreme. Nu intru în polemici, am făcut parte din grupul mamelor care cred că 6 luni e vârsta bătută în cuie (de fapt, OMS recomandă ÎN JURUL vârstei de 6 luni, ceea ce înseamnă că poți începe și mai devreme.) În multe familii diversificare devine un adevărat chin și asta pentru că, după părerea mea, se insistă pe reguli rigide. NU VĂ STRESAȚI! Transformați procesul în unul plăcut, în joacă, lăsați copilul să exploreze. Să atingă mâncarea, să se joace (în general, ei descoperă lumea prin joc), oricum până la un an baza e laptele metern sau praf, bebelușii au timp să facă cunoștință și să descopere ce le place și ce nu. Apropo, la începutul diversificării am explorat cu broccoli, țelină, rădăcină de pătrunjel, avocado și alte legume-minune. Dar să fim serioși, dacă voi în familie nu obișnuiți să consumați aceste legume, cât vă va ține inspirația să gătiți aparte pentru bebe? Eu am renunțat după câteva luni și i-am dat ceea ce mâncăm și noi.
Multe familii optează pentru bucăți de la începutul diversificării, adică BLW. Nouă ne-a fost frică de incidente și am ales diversificarea clasică. Timp de două luni a mâncat cu lingurița, doar textură semi-lichidă. Apoi am trecut la bucăți și la mâncare obișnuită. Apropo, primele luni am utilizat borcănașe cu mâncare pentru copii. Știu că multe mame se pronunță împotriva acestora, iar principalul argument este termenul mare de valabilitate, dar acesta are legătura cu faptul că mâncarea este sterilizată, prin urmare de asta poate sta și câteva luni pe raft. Eu aveam mai multe îndoieli față de legumele și fructele din comerț, pe care nu am cum să le verific la capitolul pesticide, iar borcănașele nu ne-au făcut probleme.
Apropo, pe la 2-3 ani, vine o perioadă când nu vor să mănânce, iar asta mă scotea din sărite, mi se părea că slăbește văzând cu ochii. Accepta maxim 8 alimente, iar încet-încet, nici pe acelea. Am descoperit că nicio ființă nu își face rău intenționat, iar dacă nu apelați la biscuiți, ciocolată și alte alimente care amăgesc foamea, va veni să vă ceară mâncare, garantat! Apropo, o felie de pâine tot se încadrează la capitolul mâncare, așa că fără iluzii.
OLIȚA
Copilul meu a văzut prima oară olița după doi ani. Vorbea bine, înțelegea bine. Am cumpărat cea mai simplă și ieftină oală de la cel mai apropiat magazin. Am adus-o, i-am arătat-o, i-am explicat pentru ce e. S-a așezat și a făcut. I-a plăcut și a înțeles pentru ce e. peste o săptămână am scos și scutecul de noapte. Accidente am avut de maxim 3-4 ori, noaptea. Acum, la 3 ani și 5 luni, nu prea mai face pipi nici noaptea. Folosim în continuare olița, dar la necesitate, nu este o problemă să facă și la wc, ba chiar a învățat să urce singur. Deci, a fost simplu, fără lacrimi și insistență, pentru că era pregătit.
PRINCIPALUL SFAT: Dragi mămici, știu că vă este greu și responsabilitatea este mare. Multe dintre voi se întreabă des „este normal că face așa? Al vecinei deja merge, vorbește, mănâncă singur, bla bla. Al meu de ce nu face așa?”. Deci. Țineți minte un lucru: toți noi am crescut mari, toți mergem, toți avem dinți, toți vorbim, toți mâncăm, etc. Prin urmare, întrebările de genul „de ce nu se târâie, de ce are un an jumătate și încă nu merge, de ce are 2 ani și nu vorbește”, nu își au relevanța. Fiecare are ritmul lui de dezvoltare, dar până la urmă, toți devenim adulți deștepți, frumoși și responsabili.
Dacă aceste sfaturi ți-au fost utile sau ar putea fi utile prietenelor tale care urmează sau tocmai au devenit mămici, distribuie articolul pe pagina ta de facebook.
Sursa foto: arhiva personală
