Cartea ”Crescându-l pe Cain”. Un must-read pentru părinții de băieți

Această carte oferă răpunsuri la multe întrebări cu privire la comportamentele băieților, (mai ales adolescenți și preadolescenți) dar este bine să o citești chiar dacă ai bebeluși. Vreau să încep prin a vă spune că personajul din titlu, Cain, este un personaj biblic. Cain este fiul lui Adam și Eva. El l-a omorât pe fratele său Abel, din gelozie. Autorii cărții, Dan Kindlon și Michael Thompson au făcut o analogie între Cain și adolescenții ”problematici”, care, neînțeleși și fără rea intenție comit greșeli.

Cartea asta te va învăța să protejezi viața emoțională a băieților și îți va arăta cum o frază poate înhiba și trimite la depresie un băiat. Îți va deschide ochii la multe aspecte pe care nu ai de unde să le știi dacă ești femeie, și îți poate trata unele răni din copilărie, dacă ești bărbat. Îți va demonstra cât este de toxică imaginea masculină în societate și cât de mult îi afectează pe băieți faptul că trebuie să se închidă în sine, să nu își recunoască durerile, pentru că asta ar însemna că nu dă dovadă de bărbăție.

 

Totodată această carte te va ajuta să crești unui băiat capacitatea de a-și exprima gândurile în cuvinte, te va convinge că vorbitul despre sentimente eliberează presiunea emoțională și te va face, la sfârșit să cauți mai multă literatură pe acest subiect.

Cartea se citește ușor, eu însă am citit-o greu pentru că la tare multe idei mă opream, analizam, făceam notițe. Este o carte de căpătâi pentru părinții de băieți. Recomand din suflet să o citiți. Eu am selectat câteva din ideile care cel mai mult m-au impresionat din această carte și le-am scris mai jos:

  • Toți băieții au sentimente. De cele mai multe ori sunt tratați de parcă n-ar avea. Chiar ei se poartă de parcă n-ar avea.
  • […] dacă nu îi oferim o alternativă viabilă, tânărul furios de azi va deveni adultul singur și înverșunat de mâine.
  • Un destin de agresivitate nu se naște, se construiește, cu atât mai mult în societăți ca a noastră în care impulsurile agresive sunt lăsate să se desfășoare. Putem să ne creștem băieții să nu fie violenți dacă alegem asta.
  • Diferența dintre băieții care trec peste necazuri și cei care cedează psihic constă în resursele emoționale pe care le folosesc.
  • Orice băiat e sensibil și orice băiat suferă. Asta e o idee înspăimântătoare pentru mulți adulți care, în mod conștient sau inconștient, nu vor să recunoască vulnerabilitatea emoțională a unui băiat. Dar când o vom recunoaște și vom folosi acest lucru pentru a ne dezvolt educația noastră emoțională ca părinți și ca profesori de băieți, atunci îi vom ajuta să facă față umbrelor din viața lor cu o lumină mult mai semnificativă.
  • Dacă îi învățăm pe băieții noștri să își onoreze și să-și aprecieze viețile emoționale, dacă le putem preda băieților un vocabular emoțional și să îi încurajăm să-l folosească, atunci își vor deschide, în sfârșit, inimile.
  • Copiii sunt ceea ce crezi despre ei ca ființe umane. Dacă se simt respectați, dacă simt că îi placi și își pasă de ei, atunci îți va fi foarte ușor cu băieții. Acești băieți reci și furioși ți se topesc în palme, pentru că nevoile lor fundamentale sunt să fie iubiți, ocrotiți și respectați.
  • Bărbații care au fost loviți, făcuți de rușine și umiliți în copilărie, se răzbună la maturitate pe toată lumea.
  • Intensitatea disciplinării aspre va avea efecte în timp și va deveni ca o bătălie a armelor în care fiecare adversar va lucra să-și dezvolte cele mai puternice arme. (într-un studiu reprezentativ s-a descoperit că elevii de grădiniță care erau pălmuiți la fund acasă, erau mai agresivi din punct de vedere fizic la școală. Erau mult mai înclinați să fie agresori.
  • Aproape toți băieții își ascund suferința pentru că dacă a recunoaște-o, ar însemna să pară slabi. Exteriorizarea suferinței ar mai însemna și recunoașterea înfrângerii și n-ar face altceva decât să-l facă pe băiat și mai vulnerabil la noi valuri de batjocoră și atac.
  • Combinați depresia cu rușinea ei, analfabetismul emoțional și impulsivitatea atât de des întâlnită la băieți, adăugați accesul la arme și familiarizarea cu violența, reală sau din mass-media – și aveți rețeta pentru sinucidere.
  • Dacă e lăsată netratată, depresia are tendința de a se înrăutăți și asta îl pune pe băiat în pericol de a se sinucide. De asemenea, depresia netratată duce la abuz de substanțe. Consumul de subsanțe merge mână în mână cu delincvența.
  • Băieții tânjesc după conectare emoțională, dar nu prea au ocazia s-o exerseze.
  • Diferența dintre băieții care devin violenți și cei care nu devin, e că celor violenți le lipsesc resursele psihologice de care au nevoie pentru a-și controla reacțiile emoționale.
  • Băieții violenți nu sunt fiare încărcate cu testosteron, așa cum sugerează unii, ei sunt indivizi vulnerabili, încolțiți psihologic care folosesc agresivitatea pentru a se proteja.
  • Din cauza slabei lor educații emoționale, băieții nu-și dau seama, de cele mai multe ori, de sursa sau de intensitatea mâniei adunate în ei și, prin urmare sunt predispuși să se angajeze în izbucniri explozive sau să-și îndrepte violența spre o țintă ”neutră” – de obicei o persoană care nu este sursa reală a mâniei.
  • Nu e mascul afla cel care îi chinuiește pe ceilalți sau care se bate la școală, ci băiatul care e mai jos pe scară socială, cel care se simte respins sau umilit și care ăși exprimă suferința prin acțiuni agresive.  

  • Băieții au temeri, au nevoi, sunt vulnerabili și au capacitatea de a avea sentimente interioare puternice. Dacă recunoașteți și acceptați teama unui băiat nu-l veți face să pară slab; îl veți elibera de rușine și îl veți face mai puternic. Băieții sunt prizonierii acelor sentimente atât timp cât trebuie să le nege existența și să se forțeze să le controleze complet.